Sambata, 28 Mai, a avut loc Semimaratonul Sibiu aflat la editia a 5-a, care a avut un numar impresionant de circa 2500 concurenti pe toate distantele.
Inainte sa detaliez aceasta competitie minunata, vreau sa accentuez ca este aproape sigur cel mai frumos traseu de asfalt intr-un oras din Romania. In 21 km au reusit sa ofere: aproape toate aleile din cetatea veche in primii 5 km, Parcul de sub Arini, gradina zoologica, aproape tot Muzeul Astra (5 km din traseu), iarasi Parcul de sub Arini (pe partea opusa) si o intoarcere prin cetate catre finish.
Nu am mai intalnit un traseu asa de frumos intr-un oras de la Potsdam acum 2 ani. A fost incantator sa vezi atatea locuri frumoase. Ca bonus, traseul a fost destul de bine umbrit in mare parte, lucru care a prins bine intr-o zi torida de final de primavara.
Dar toate au inceput si in cazul acestui semimaraton este scopul caritabil. La inscriere puteai alege dintre 21 proiecte locale si taxa ta mergea in totalitate catre cauza aleasa.
Asta deja face ca si cursa in sine sa nu mai fie "oare merita taxa de participare?", ci mai mult o provocare de a vizita Sibiul si a-l admira in totalitate in alergare. Ce a urmat insa ne-a surprins foarte placut.
Ridicarea kiturilor a fost prompta si bine pregatita (un singur pas pentru a ridica tot kitul), numarul era personalizat si avea si cip de unica folosinta.
La start erau zone cu pancarde de ritm sub 4:30/km, sub 5:00/km, sub 5:30/km etc. (si cu timpii cat ar dura semimaratonul sau crosul cu acel ritm). Din pacate nu toti au respectat zonele, dar asta e oarecum vina concurentilor si aici mai e de lucru la mentalitatea participantilor :) Aceiasi problema am vazut-o si in Spania sau Olanda, dar nu in Germania sau Irlanda. Respectarea zonelor de start tine de o autoapreciere cat mai corecta a performantelor.
Startul a fost separat intre cros si semimaraton pentru a putea face fata la numarul mult mai mare de concurenti din acest an.
Dupa o numaratoare antrenanta, am plecat in alergare prin tot centrul Sibiului: prin Piata Mare, pe langa Biserica Evanghelica, apoi pe podul Minciunilor, apoi pe sub acesta, pe langa Parcul Cetatii si pe langa ziduri si prin micul parc Astra.
Dupa km 5 am plecat din centru spre obiectivul principal: Muzeul Astra. Pana acolo insa am vizitat toate aleile din Parcul de Sub Arini, inclusiv unele de pamant, pe o zona cu copaci inalti, cu un aer foarte curat si cu o senzatie de traseu de trail :)
Pe la km 8-10 am alergat pe o albie unde puteam vedea in fata si la 500m, observand-o pe Magdalena aproape de gradina zoologica.
La km 10 am traversat gradina zoologica prin aleea ei centrala. Magdalena a vazut tigrul si ursul. Am vazut si eu ursul usor plictisit, dar am avut si norocul de a vedea strutul curios care se uita la alergatori, parca dorind sa-i insoteasca la o tura prin muzeu.
A urmat apoi o tura intreaga de Muzeul Astra. Si cand zic intreaga nu glumesc :) Am alergat toate aleile majore din muzeu intr-un traseu invartit, denivelat, dar cu peisaje superbe. In total peste 5 km de muzeu care s-au incheiat comic, iesind prin (sau prin laterala) unei case rurale inapoi catre oras.
In singura zona putin anosta a traseului a fost amplasata o trupa care a dat muzica la maxim, ca sa te faca sa nu te gandesti la portiunea respectiva de traseu. Au mai fost de altfel inca vreo 3 trupe pe traseu in diverse locatii.
Imediat dupa aceasta zona, au mai urmat cativa kilometri prin Parcul de Sub Arini pe partea opusa, pentru ca finish-ul sa fie un pic pe strazi si pe aleea centrala ce duce la Piata Mare.
In Piata Mare, finish-ul era in ovatiile spectatorilor, care primeau cu aplauze toti finisherii.
Eu am terminat in 1:33:04 pe locul 18/349, in timp ce Magdalena in 1:29:22 pe locul 9/349. Traseul a avut cam 20.9 km si toate pantele din Sibiu cred :) (nu stiu diferenta de nivel, dar estimam 200-250m)
Voluntarii au facut din acest eveniment ceva absolut extraordinar pentru Romania. Pana acum nu am vazut asa de multi voluntari joviali, topaitori, care sa fie atat de incurajatori, sa fluiere cat ii tineau plamanii pentru a motiva concurentii.
Nu stiu daca au rezistat cu asemenea inversunare pana la final, dar a fost uimitor cata implicare au oferit :) Pentru cei care alearga trail, imaginati-va voluntarii dedicati de acolo, dar inmultiti cu vreo 5 numarul lor :D
De asemenea, la punctele de schimb stafete alergai prin uralele celor care asteptau schimbul stafetei si atmosfera era de-a dreptul fenomenala.
Plusand si cu niste medalii dragute de lut, punct alimentare post cursa cu multe lichide si cateva bunatati, cat si livestream cu toata cursa, pot zice ca a fost unul din cele mai bine organizate evenimente la care am participat.
Ca bonus, pana si agentii de circulatie ne-au incurajat si am auzit de la o batranica: "Sa va dea Dumnezeu sanatate!" ceea ce simplu m-a facut sa ma simt in alta tara :)
Ca un reper comic, Sibiul si-a meritat din plin numele de Hermannstadt din punct de vedere al promovarii miscarii, organizarea fiind la clasa germana :D
Nota: Un element original in Romania (pana acum nu am mai vazut altele) a fost faptul ca pe gardurile de separare de traseu scria in ce interval orar este inchis traficul pe zona, motivul pentru acest lucru si desigur scuze pentru inconvenienta creata.
Si ca o observatie aditionala, in comparatie cu alt eveniment recent, sibienii au fost toti foarte pro acest eveniment si s-a observat peste tot in oras acest lucru. Ce-i drept, au avut si grija organizatorii sa puna traseul prin pasaje pentru a nu bloca arterele principale si au si eliberat traseul instant dupa ultimul alergator.
Multumim mult si aproape sigur ne vedem si la anul :)
Traseu Semimaraton Takata
Selfie Cam
Dupa primele curbe
Km 4.5 (separare traseu de cros)
Prin oras
O zi buna,
Ovidiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu