Running Frenzy: august 2015

Buna tuturor,

Fiind o perioada in care s-au desfasurat predominant concursuri montane de dificultate crescuta la care nu suntem pregatiti sa participam, am profitat de ocazie pentru a lua parte la Tabara de Alergare Montana organizata de Silviu Balan in zona Bunloc.

Vineri adunarea era in jurul orei 17-18. Ne-am grupat la o masina 5 persoane din Bucuresti si am reusit astfel sa ajungem vineri la ora 18 la cazare. Astfel am putut participa si la alergarea de seara, care s-a dovedit a fi frumoasa, insa in acelasi timp usor provocatoare dupa ce ai stat peste 3 ore in masina.

Prima alergare a fost una de grup, cu un ritm comfortabil pentru unii, dar destul de sustinut pentru ceilalti, cu un total de 8.7 km si vreo 350m diferenta de nivel. Total ne-a luat vreo 57 minute de miscare si 1h 20 cu tot cu pauze.

Am alergat un pic spre Dambul Morii, apoi am urcat spre Bunloc. Pe urcare Silviu incerca sa ne sfatuiasca modul in care ar trebui sa ne deplasam, desi de multe ori sugestiile sale nu erau aplicabile la musculatura noastra :) Nu am reusit sa alerg in panta mai mult de 500 metri pana cand am intrat in marsul cu care sunt obisnuit.

Sus la Bunloc, Silviu ne-a povestit de zona, de intalnirile sale frecvente cu ursi, caini sau chiar mistreti, precum ne-a si explicat cum ar trebui sa abordam coborarile in functie de tipul de teren. Coborarea a fost chiar frumoasa, pe fosta partie de schi de la Bunloc pana la pensiune.

Seara ne-am delectat cu niste paste excelente gatite de mama lui Silviu impreuna cu cateva ajutoare si am ascultat diverse sfaturi in cadrul unei prezentari ale tuturor componentelor acestui sport frumos. S-au tot pus intrebari pana cand toti eram lamuriti.

Sambata nu era clar insa traseul pe care urma sa mergem. Fiindca eram de nivele diferite de experienta montana si de efort fizic, organizatorii s-au adaptat bine si au impartit in 2 grupuri persoanele. S-a alergat grupat pe partie in urcare pana la Bunloc.

Pe la mijlocul urcarii, inainte de o iesire in poienis, observam niste oi. Vreo 6 "paznici" ale oilor napustesc in alee catre cei din fata grupului, dar cand ne grupam cu totii, se opresc dulaii latrand de la cativa metri pana cand ciobanul intervine si se retrag. "Micutii" ne-au speriat destul de bine, dar fiind grup mai mare, nu au atacat din fericire pe nimeni.

Cativa dintre "paznici"

De la Bunloc s-a coborat spre Dambul Morii unde cele 2 grupuri s-au separat, ambele urcand pe Drumul Familiar, primul in alergare si mars rapid, iar al doilea in drumetie rapida. La Cabana Piatra Mare traseul urma sa fie diferit. Grupul din fata a coborat spre Valea Garcinului si a urcat de acolo la Vf. Piatra Mare, in timp ce noi am urcat direct catre varf de la cabana.

La cabana am degustat o supa care ne-a incalzit bine si un ceai foarte inviorator, dupa care am urcat spre varf si retur. Cum eu nu sunt mare fan al coborarilor mai abrupte, am ramas un pic inainte de varf si am admirat zona de acolo.

Temperatura in zonele deschise nu era tocmai prielnica, valul de frig de saptamana asta spunandu-si cuvantul. Pe varf erau cam 6 grade, pe la cabana cred ca vreo 10 cu un vant destul de taios. A inceput si o ploaie usoara, dar eram pregatiti cu pelerine si diverse la sugestia lui Silviu dinainte de plecare pe traseu.

La cabana dupa ce am coborat de pe varf am asteptat putin ca sa ne facem un grup mai compact si am coborat spre Bunloc via Pestera de Gheata printr-o zona frumoasa, dar mai salbatica, unde am regretat ca nu aveam pantaloni lungi sau jambiere :). Multi copaci cazuti ne-au pus la incercare spiritul de observatie in modul in care ar fi bine sa-i trecem. Am ratat si traseul de vreo 2 ori cate putin, coborand prea mult la vale, marind astfel diferenta de nivel necesara parcurgerii zonei.

Ajunsi in zona Bunloc, am inceput sa alergam mai serios, doar ca am reusit sa dam de o noua provocare: mocirla intensa lasata in urma ploii care ne-a prins prin padure.

Noi am facut circa 25 km cu 1600m diferenta nivel, in timp ce grupul fruntas a facut circa 33 km cu 2300m diferenta nivel.

Pe la ora 19 cand ambele grupuri eram la cazare, am servit o supa si o tocanita care ne-au dat energie, apoi am vorbit de trasee, de abordarea portiunilor intalnite, am vazut si cateva poze de pe traseu, iar la final ne-am uitat la filmul MPC Flying on the Rocks care ne-a fascinat cu modul de alergare al celor mai buni alergatori montani din Romania.

In timpul acesta, concurentii primeau masaj rand pe rand de la Florin Caprita, un fizioterapeut priceput care ne-a insotit si pe traseu. Magdalenei chiar i-a trecut complet orice durere de spate si i s-au detensionat muschi obositi dupa ultimele 2 saptamani de antrenamente.

Duminica, atmosfera a fost mult mai relaxata si s-a urcat lejer pana la Bunloc iarasi, doar ca de data asta am mers pana in zona telescaunului, unde am putut admira multi parapantisti in actiune. Silviu a aranjat o zona de circa 600 metri in jurul telescaunului ca sa putem testa tehnicile invatate recent.

Am avut de ales intre o tura si 3 ture si nestiind dificultatea initial am optat pentru o tura, insa dupa prima mi-a placut traseul ales asa ca am decis sa continui cu inca 2 ture in care am reusit sa alerg din ce in ce mai bine. Daca aveam punct alimentare, poate continuam inca vreo 4-5 ture :)

Am coborat apoi rapid pana la cazare ca sa prindem pranzul, un delicios bulz din care nu ne-am putut abtine sa nu cerem portii aditionale.

Personal din excursia asta, pot spune ca am dobandit un mai bun control al vitezei pe coborare si am mai corectat din postura pe urcare atat in mars cat si in alergare. A fost si un mod provocator de a-ti imbunatati urcarea si coborarea pe munte, precum si a te deplasa in terenuri diversificate.

Singurele imbunatatiri ar fi poate o detaliere a traseelor din ziua principala in lungime/distanta (cu separare clara pe scurt si lung la inscriere) si poate o clarificare ca unele dintre sfaturile oferite se aplica elitelor si nu neaparat incepatorilor in alergare montana. In rest, totul a fost perfect si vom reveni cu placere vara viitoare (deoarece nu dorim inca sa ne apucam de schi :D).

Multumim mult pentru tot efortul depus si speram ca ce am invatat va da roade la urmatoarele alergari montane, mai ales ca Maratonul Olteniei si Ciucas X3 ne asteapta foarte curand :)